CASA DE PE PLAJA

                 CASA DE PE PLAJA

JAMES PATTERSON

Casa de pe plaja este un thriller despre minciuni si razbunare, cu un final atat de socant, incat nu putea fi conceput decat de mintea lui James Patterson.

Cand Jack Mullen afla despre moartea “accidentala” a fratelui sau Peter, innecat in apele oceanului intr-o noapte friguroasa, stie ca realitatea este mult mai complicata decat pare la prima vedere. Insa in calea aflarii adevarului se pune o adevarata armata de politisti, de avocati si de oameni platiti s-i apere pe mai-marii din Hamptons, unde a fi “doar” bogat este hilar, iar a fi sarac este de neconceput.

Pe maura ce descopera noi dovezi ale vietii secrete duse de fratele sau, Jack incepe sa-si dea seama ca lumea celor privilegiati este guvernata de alte legi decat cea a oamenilor obisnuiti. Si cum razbunarea este mai dulce atunci cand este atent pusa in practica, planul lui Jack pentru a-i face pe vinovati de moartea fratelui lui Peter sa plateasca este unul care va fi uitat cu usurinta de cei din Hampton – si nici de restul lumii.

SAHARA

     SAHARA

  Clive Cussler este unul dintre putinii autori care isi permit sa duca o viata asemanatoare cu cea a personajelor pe care le creaza. El este un cautator de comori care s-a bucurat adesea de succes, fie ca a fost vorba de avioane prabusite, sau de descoperirea epavelor unor nave celebre. Impreuna cu echipa sa de voluntari de la NUMA, Cussler a descoperit peste 60 de vase de o mare importanta istorica, printre care si submarinul confederat Hunley. 

Cussler este un colectionar de automobile clasice, colectia sa de peste 80 de exemplare fiind una dintre cele mai frumoase din lume.

A scris peste 20 de romane de mare succes, dintre care amintim: Sahara, Aurul incasilor, Valhala, Vixen 03.

Sa citesti SAHARA este ca si cum te-ai afla in montagnes-russes, pentru ca acesta este un roman care combina tot ce e mai bun in aventurile lui James Bond si in cele ale lui Indiana Jones.

Egipt 1995. Aflat in cautarea unei comori ascunse undeva, pe Nil, Dirk Pitt impiedica asasinarea unei frumoase cercetatoare ce studiaza o boala care a impins mii de africani in bratele unei nebunii, canibalismului si mortii. Cauza acestei epidemii pare sa fie un dezastru ecologic care ameninta sa distruga definitiv viata din marile si oceanele lumii. Celebrul aventurier si echipa lui pornesc intr-o cursa contracronometru in care vor afla cheia unor viechi mistere.

INFRUNTAREA

INFRUNTAREA

Neobositul Tweed, directorul adjunct  de la SIS, se afla in fata unui nou caz: Bella Main, temuta presedinta a bancii Main Chance, cea mai puternica institutie privata din Europa, se simte amenintata dupa ce a refuzat o oferta enorma facuta de Calouste Doubenkian, renumit in toata lumea pentru lipsa de scrupule si de indurare in afaceri, Citeva zile mai tarziu, Bella este ucisa, iar Tweed si Paula trebuie sa investigheze crima atroce. A fost insa opera lui Calouste sau altcineva este  responsabil? pentru a afla adevarul, Tweed si Paula sunt nevoiti sa infrunte un dusman invizibil, in incercarea de a face lumina in secretele intunecate ce stau la baza fondarii renumitei banci.

Un roman de Colin Forbes

IN VIZORUL MORTII

IN VIZORUL MORTII

Un roman care face parte dintre cele optasprezece publicate pana in prezent de celebra scriitoare IRIS JOHANSEN, romane care s-au situat pe primele locuri in topurile de specialitate, devenind rapid bestselleruri.

Actiunea romanului ‘IN VIZORUL MORTII’ se plaseaza la trei ani de la tragicele evenimente din 11 septembrie 2001.  Un baraj se prabuseste si oameni nevinovati sunt ingropati de vii sub torentul de apa si sub daramaturi. O cunoscuta ziarista, Alex Graham, soseste la locul tragediei pentru a face un reportaj. Aceasta sarcina depaseste insa limitele pericolului. Ea devine martora unei conspiratii ce va soca intreaga natiune, daca va putea ramane in viata spre a da totul in vileag. Prabusirea barajului nu a fost un accident, versiunea oficiala incercand sa mascheze un adevar inspaimantator. De aceea Alez trebuie rapid redusa la tacere pentru totdeauna. Singurul aliat ii este Judd Morgan, un  tip cu un trecut dubios. Iar ziarista se afla in fata unui dusman care nu rateaza, nu iarta, nu renunta niciodata si care si-a atintit pistolul spre ia…. .

O poveste tulburatoare ce te tine cu sufletul la gura pana la ultima pagina.

MOSTENIREA ULTIMULUI PIAST

MOSTENIREA ULTIMULUI PIAST

La 15 iulie 1410 langa Grunwald, la 12o km nord-est de Torun, s-au infruntat intr-o adevarata ” batalie a natiunilor” la nivelul vremii, statul ecleziastical Ordinului cavalerilor teutoni, sutinut de lumea germana si de Europa Apuseana, si regatul polon cu aliatii sai lituani,rusi, moldoveni si tatari. Totul s-a petrecut intr-o lume pe care romanii o percep mai mult dupa romanul lui H.Sienkiewicz, Cavalerii teutoni, , decat din lucrari istorice.

In secolele XIV-XV, regatul polon reunificat de Vladislav I Lokietek (1320-1333) si transformat de fiul sau Cazimir cel Mare (1333-1370) intr-o adevarata monarhie autoritara centralizata arata diferit de Polonia actuala.  Cnezatul Mazoviei, inima Poloniei de azi, era doar vasal Coroanei, astfel ca cele doua parti ale acesteia, Polonia Mare si cea Mica, formau un fel de cizma. Cazimir, despre care se spunea ca a gasit o Polonie de lemn si a lasat-o de piatra, si-a meritat porecla de “cel Mare”.

Abil diplomat, sub presiunea Ordinului cavalerilor teutoni de nord si a regatului boem de vest, Cazimir a fost nevoit sa duca o politica razboinica. Din 37 ani de domnie doar opt nu au fost afectati de conflicte militare. Ordinul a inchis inca din 1308 iesirea Poloniei la Marea Baltica. In acest fel a aparut prima mare problema a istoriei medievale polone: cea a iesirii la una dintre cele doua mari, Baltica sau Marea Neagra. In plus, la 1348, Cazimir cel Mare a fost nevoit sa recunoasca in sud-vest stapanirea Sileziei de catre regatul boem, care va reveni la Polonia abia dupa Al Doilea Razboi Mondial. Drept urmare, el a cautat compensatii spre rasarit  si sud-est, cucerind intre 1340 si 1366 de la rusii halicieni si lituani Rusia Rosie si cea a Haliciului, cat si Volania apuseana. Totodata, si-a impus suzeranitatea asupra cnejilor lituani din Volania rasariteana si Podolia apuseana.

Si-ar fi intins stapanirea si asupra Moldovei, care reprezenta cheia iesirii spre Marea Neagra, sub pretextul amestecului in lupta pentru tron dintre nepotii lui BogdanI, Stefan si Petru I, dar in  1368 cel din urma a infrant ostile polone in ” Codrii Plonini” pe Prut, intre Sniatyn si Cernauti, oprind inaintarea  polona in acea directie.

Dupa 1366, regatul polon crescuse cu 25% in suprafata, alungind talpa cizmei cu care semana, si cu 30% ca populatie, depasindu-si limitele etnice. Devenise astfel o monarhie multinationala de felul celor reprezentate in Europa Centrala si Rasariteana de Casele de Habsburg, Luxemburg, Anjou si Giedimyn

Cazimir cel Mare, ultimul rege Piast al Poloniei, a murit in  1370 fara urmasi masculini. Coroana polona a fost preluata de nepotul sau de sora, regele Ungariei, Ludovic I de   Anjou, devenit si rege al Poloniei intre 1370 si 1382. Numai ca nici acesta nu a avut baieti. Pentru a obtine acordul nobilimii polone laice si ecleziastice la recunoasterea ca rege   a ficei sale Hedwiga, care, ca femeie, nu avea drept la tron, Ludovic I a cedat nobilimii o seama de privilegii ale puterii regale inca din 1374 ( actul de la Casovia sau Kosice), care a stat la baza neobisnuitei ascensiuni a acesteia in Polonia.

SOIMUL MALTEZ

 

SOIMUL MALTEZ

 

In anul 1523 Suleiman Magnificul alunga  din Rhodos  Cavalerii din Rhodos si de Malta, cunoscuti pentru inceput ca si Ordinul Eforiei  Sfantului Ion al Ierusalimului. Ordin infiintat in jurul anilor 1o5o, la Ierusalim, cu scopul de a administra un spital pentru pelerinii din Tara Sfanta. In anul 1113, Papa Pascal al II-lea, a recunoscut Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta ca ordin religios. Ulterior ordinul devine militar cu scopul de a-i apara pe bolnavi, pelerini, si teritoriile crestine din Tara Sfanta.

Ordinul Eforiei Sfantului Ion al Ierusalimului, detinea o putere si avere colosala,   pietre  pretioase, matasuri, fildesuri, lucrurile cele mai de valoare din Rasarit. Se crede ca Razboaiele Sfinte  reprezentau pentru ei ca si pentru templieri, un prilej de jaf.

Izgoniti de Suleiman Magnificul din Rhodos , se stabilesc in Creta unde stau sapte ani, pana la 153o cand l-au convins pe imparatul Carol al V-lea sa le dea Malta, Goto si Tripoli cu conditia sa stea acolo dar fara vdreptul de a o ceda sau vinte altora. tributul anual cerut de imparatul carol al V-lea era o pasare neinsemnata, doar ca o formalitate.  Ce putea fi mai firesc ca acesti  cavaleri imens de bogati sa caute o posibilitate da a-si exprima recunostinta?  A fost o idee fericita ca sa-i trimita lui Carol drept tribut in primul an , nu o pasare vie neinsemnata, ci un soim de aur splendid incrustat din cap pana in gheare cu cele mai superbe nestemate din cuferele lor.

Marele Maestru Villiers de L’Isle Adam a comandat aceasta pasare batuta cu nestemate si inalta de treizeci de centimetri unor sclavi turci din castelul St. Angelo si a trimis-o imparatului Carol, care se afla in Spania.  A trimis-o pe o galera comandata de un cavaler francez numit Cormier sau Corvere, membru al Ordinului.  Galera nu a ajuns niciodata in Spania.  Un amiral  celebru al piratilor Barbarossa, Barba Rosie…. cu sediul in Alger , a confiscat galera francezului si tot el a confiscat si pasarea.  Pasarea a plecat la Alger. Istoricul francez Pierre Dan o mentioneaza intr-una din scrisorile lui din Alger. A scris ca pasarea se gasea acolo de mai bine de o suta de ani, pana a fost luata de Sir Francis Verney, aventurierul englez, care a lucrat o vreme mana in mana cu piratii din Alger.

Este sigur ca in Memoriile familiei Verney in secolul al XVII-lea, de Lady Francis Verney, nu exista nimic despre pasare. Sir Francis nu a avut pasarea cand a murit intr-un spital din Mesina in 1615. Era complet ruinat.  Pasarea a plecat in Sicilia si intra in posesia lui Victor-Amadeus II, la catva timp dupa ce a ajuns rege in 1713, fiind unul din darurile pentru sotia lui cand s-a casatorit la Chambery, dupa abdicare. Pasarea apare mai tarziu in posesia unui spaniol, din armata care a cucerit Neapolul in 1734- tatal lui Don Jose Monino y Redondo, conte de Floridablanca, primul ministru al lui Carol al III-lea. Nimic nu dovedeste  ca statuia nu a ramas in familia lor pana, cel putin, la sfarsitul razboiului carlist din 1840. Apoi a aparut la Paris exact pe vremea cand Parisul foia de carlistii care fugisera din Spania. Unul dintre ei trebuie s-o fi luat cu el, dar indiferent cine o fi fost, probabil nu stia nimic despre adevarata ei valoare. Pasarea fusese- fara indoiala ca o precautie luata in timpul tulburarilor carliste din Spania- vopsita sau emailata complet, ca sa nu arate decat ca o statuieta neagra, nu prea interesanta. Sub acest deghizament, pasarea a circulat prin Paris timp de saptezeci de ani, pe la diversi proprietari si negustori de antichitati, prea stupizi ca sa-si dea seama ce se afla sub email.

Timp de saptezeci de ani, acest obiect splendit a fost ca o minge de fotbal zvarlita prin rigolele Parisului – pana in 1911, cand un negustor grec, Charilaos Konstantindes, a descoperit-o intr-o pravalie oarecare. Nu i-a trebuit mult lui Charilaos ca sa priceapa despre ce e vorba si s-o cumpere. Grosimea stratului de email nu putea ascunde valoarea ei ochilor si nasului sau cunoscator. Charilaos nu se grabea sa converteasca in bani descoperirea lui. Stia ca valoarea ei era imensa. E cu putinta sa fi intentionat sa trateze cu unul din descendentii vechiului ordin- Ordinul englez al St. Ion din Ierusalim, Ordinul prusac al Johannetilor, sau cu bransele italiene sau germane ale Ordinului suveran al Maltei- toate ordine bogate.  Pentru a o tine in siguranta , in timp  ce-si continua cercetarile, Charilaos a dat pasarea din nou la emailat.  La un an dupa ce a dobandit-o magazinul lui este pradat si el ucis, pasarea disparand .                      Dupa saptesprezece ani  este descoperita in casa unui general tarist-Kemidov- intr-o suburbie a Constantinopolului.  Generalul habar nu avea de valoare acestei pasari, pentru el nu era decat o figurina neagra si emailata.

 

 

SOE ROMANIA

O ISTORIE. SOE ROMANIA

Un oras marocancu cladiri albe, in care backgroundul  maur se intalneste cu puternice influente franceze si spaniole, scaldat de valurile Atlanticului: Casablanca. A intrat in istorie nu datorita celebrului film, in care jucau nu mai putin celebrii Ingrid Bergman si Humphrey Bogart, ci din pricina unei intalniri a doua personaje cel putin la fel e notorii: Sir Winston Churchill si Franklin Delano Roosevelt (FDR), premierul Marii Britanii si, respectiv, presedintele Statelor Unite.

Si poate nici asta nu ar fi fost cine-stie-ce,  daca din gura celui de-al doilea nu ar fi iesit porumbelul , si din pacate nu era cel alb: la o conferinta de presa, pentru a potoli foamea de nou a jurnalistilor, Presedintele Roosevelt, fara o consultarea prealabila cu premierul Churchill, a an untat ca adoptarea fata Puterele Axei a politicii capitularii neconditionate era singura modalitate de a asigura pacea postbelica,

Desi luat pe nepregatite, premierul britanic a reiterat acest punct de vedere, pe care FDR il imprumutase dintr-o corespondenta veche de peste trei sferturi de secol, din anii Razboiului Civil American.

Dar nu istoria deciziei era importanta, ci motivatia si consecintele ei. Asadar, ea era destinata urechilor lui Uncle Joe, Iosif Stalin, presedintele Consiliului Comisarilor Poporului, pentru a-l convinge ca nu este cazul sa  semneze o pace separata cu germanii, deoareceoccidentalii vor lupta pana la infrangerea totala a Germaniei.

Pe de alta parte, ea era destinata si germanilor, fortandu-i pe acestia sa lupte pe Frontul de Est pana la sfarsit, cu speranta ca anglo-americanii vor ajunge in Vaterland (Tara Mama, Germania) innaintea sovieticilor. Dar declaratia a insemnat si o crunta lovitura pentru rezistenta germana, care spera a obtina ajutor de la aceiasi anglo-americani in actiunea de a-l inlatura pe Adolf Hitler. Astfel ca replica ministrului german al Propagandei, dr. Joseph Goebbels, avea sa prinda foarte usor. Iar de aici si pana la razboiul total proclamat de acelasi personaj, la 18 februarie 1943, nu a mai fost decat un pas. Nu ca cea ce s-a petrecut dupa 18 februarie avea sa fie mult diferit de ceea ce se intamplase anterior, doar ca acum avea un  nume! Nu-i de mirare, asadar, ca decizia de la Casablanca a avut si va mai avea sustinatori si adversari.

Dar chiar si fara intalnirea de la Casablanca, anul 1943 a fost crucial pentru evolutia celui de Al Doilea Razboi Mondial. Nu batalia de la Stalingrad sau victoria din Egipt ( desi fara ele nu se putea!) au inclinat balanta in favoarea Natiunilor Unite, cat victoria de la Kursk-Orel  si scoaterea din razboia Italiei au facut ca zeul Marte sa se uite tot mai mult si tot mai des spre Aliati. Incet-incet, Wehrmachtul  este constrans la o retragere continua, care nu ia sfarsit decat odata cu capitularea neconditionata, la inceputul lunii mai 1945.

In statele satelite toata lumea se gandeste la o intelegere onorabila cu occidentalii, care, pe de o parte, sa ofere o solutie rezonabila celor ce gestionasera puterea in conditiile preeminentei germane pe continent, celorlalti, ce constituisera “opozitia”, sa  le sprijine cucerirea puterii si revenirea la un regim democratic, iar tuturor sa le ofere garantii in fata unui apetit teritorial mereu crescand al Uniunii Sovetice. Ceea ce nu stiau, sarmanii, nici unii, nici altii, era ca soarta lor se ” jucase” din momentul in care la Londra si Washington se recunoscuse dreptul Moscovei de a detine o granita de securitate prin impunerea unor guverne ” prietene” in statele din proximitatea vestica. Nestiind nimic din acestea, romanii de la putere sau din opozitie, se agita, angajandu-se in tentative de negociere a unei iesiri a tarii din razboi. Sunt propulsati in fata diplomati despre care la Londra si Washington se stie ca au simpatii occidentale; chiar si aceia care reprezentau conducerea din acel moment a Romaniei. Si sunt facute oferte tentante pentru a determina aparitia la Dunare a unui corp expeditionar anglo-american.  The bets have been placed,  rostise noul crupier traditionala formula ” les jeux sont faits, rien ne va plus”    (jocurile sunt facute).

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.