MARTHA LOWENSTEIN

MARTHA LOWENSTEIN- Otravitoarea din Austria Martha Lowenstein , o fetita de doar 14, cu ploape cu gene lungi si negre, privirea stralucitoare, parul rosu si ochii verzi alaturi de o conformatie matura a corpului care adaugau ceva diabolic acestei gratii indolente, fascina barbatii desi era doar un copil si despre care mama ei spunea – E atat de blanda, incat nu ar fi in stare sa faca rau nici unei ganganii-. Dar , 30 de ani mai tarziu ,in sala  tribunalului din Viena, procurorul orasului  va rosti alte cuvinte -Blanda si inselatoare ca o apa linistita.-                              Doamna Lowenstein fara a sta mult pe ganduri o da de sotie pe frumoasa Martha batranului Fritsch. Dar barbatul nu s-a bucurat prea mult de tanara sa sotie, Dupa un an , el a murit in urma unui cancer la stomac- cel putin asa sa spus la momentul respectiv- binecuvatand cerul ca ochii iau fost inchisi  de o fiinta asa de tanara, in jurul careia plutea atata bunatate , facand astfel testamentul in favoarea ei. Doamna Lowenstein, fiica ei si intreaga familie ar fi trait in bogatie pana la sfarsitul zilelor, daca datorita urmarilor primului razboi mondial, plasamentelor facute la diverse banci nu s-ar fi depreciat. Sfarsitul razboiului le-a gasit in situatia de a trebui sa ia totul de la inceput. Martha implinise deja 30 de ani cand la Viena face cunostinta cu un tanar ofiter de numai 23 de ani Marek. In ciuda acestei diferenta , o patima nebuna il leaga de tanara femeie.     -”Epoca ofiterilor s-a terminat”  i-a spus Martha sotului sau intr-o zi, innebunita de luxul pe care-l etalau in jurul sau imbogatitii de razboi. “Pentru tine meseria armelor nu prezinta nici un viitor. Daca vrei sa ma asculti, comertul si afacerile sunt cele care prezinta acum interes.” Marek, o fire docila, si mai ales subjugat de  farmecele femeii pe care nu vroia s-o pirada, si-a dat demisia si s-a dedicat furniturilor pentru armata. a castigat bani multi, desi nu suficienti pentru a o satisface pe Martha si familia ei. Este deasemeni indrumat de sotia sa sa se ocupe de electrificarea satelor , dar lipsa de experienta avea sa aduca numai esecuri. – Nu te pricepi la afaceri-   ii spuse  Martha. Priveste in jurul tau cum toti castiga bani multi. Nu esti bun de nimic. Lasa-ma pe mine sa fac eu ce stiu. Si a facut…….. Dupa putina vreme Marek esta gasit in gradina casei , zacand cu piciorul aproape rupt, avand alaturi un topor insangerat.   A fost dus in nesimtire la spital. Cand si-a revenit a spus ca nu a fost atent la folosirea toporului, incercand sa doboare un copac. Dar ancheta avea sa stabilesca altaceva. Cu cateva zile innainte de accident, Marek  se asigurase contra accidentelor la Compania Anglo_Danubiana pentru frumoasa suma de 400 000 dolari, suma pe care foarte putini o aveau. Compania  de asigurari bauieste ca e vorba de ceva necurat la mijloc il invinuieste ca s-a ranit intentionat si ii intenteaza proces. Expertiza medicala arata ca barbatul- sau complicele sau- s-a lovit de cinci ori cu toporul, ca sa-si faca rana mai ingrozitoare. O ziarista reputata a acelei perioade- Karin Michaelis, este pacalita de accentul calm si patetic al frumoasei femei cu ochii mari si verzi, si porneste o campanie de presa pentru a dovedi nevinovatia celor doi soti.  Compania de asigurari fiind condamnata sa platesca 240000 de dolari lui Marek, izbutind sa plateasca doar o mica suma . Un an mai tarziu Marek moare de un cancer la stomac ( asa s-a consemnat in foaia de deces  eliberata de medicul cartierului). Doi ani mai tarziu, o prietena intima a Marthei pe nume Felicitas, muri de un cancer la stomac si la randul ei lasa prin  testament vaduvei Marek , o asigurare pe viata de 5000 silingi. Dupa un an, o matusa batrana a Marthei moare tot de cancer la stomac lasandu-i tot prin testament o mica avere nepoatei sale. Dar anii   trec si chipul frumoasei Martha Marek s-au innasprit, doar ochii ei pastrau farmecul lor straniu.  Cochetaria femeii a pierdut acel aspect nebunatic, care infrumuseteza tineretea. Dar cerintele ei sunt acum ca regretele unei femei care nu intelege sa se resemneze cu imbatranirea. Impreuna cu fiica ei Johanna, in varsta de 12 ani si Alexandru de 4 ani, se stabileste la Modling, o localitate micuta, plina de farmec situata la 30 km de Viena.  Este timpul in care monstrul ar purea avea remuscari; varsta si cei doi copii ar fi putut s-o determine la aceasta. Dar exista fiinte bolnave, dominate de nebunia distrugerii- asa cum avea sa consemneze autorul acestor relatari, martor ocular al procesului- care se asmunt impotriva tuturor, straini si rude , dusmani si prieteni.  In acele lungi stari de apatie in care Martha Merek cadea uneori, ea concepea planuri ascunse, groaznice pe capul copiilor.  In lupta Marthei cu ea insesi, instinctul raului invinge.  In viata ei apare un alt barbat, un om tanar, nepasator si mereu in cautare de bani.

Deznodamantul dramei apare rapid. Intr-o buna zi, micuta Johanna se stinse de o boala la stomac. Cu putin timp innainte Martha incheiase o asigurare de viata, pe numele micutei si in favoarea ei.

Se muta si se instaleaza intr-o vila de la marginea Vienei cu iubitul ei, un barbat cu zece ani mai tanar decat ea, Jeno Neumann. Trecuse vremea cand barbatii faceau orice nebunie pentru a procura banii necesari fanteziilor ei. Acum ea era cea care trebuia sa lege prin cadouri pe barbatul iubit. Astfel banii incasati din asigurarea micutei Johannei se termina repede.

Intr-o zi vila Marthei fu jefuita. Dar si vila  era asigurata impotriva furtului. Societatea de asigurari facu o ancheta si descoperi ca jaful fusese aranjat de Martha si Neumann. Magistratul instructor  s-a straduit sa reconstituie viata Marthei si constata ce societatea de asigurari platise de patru ori Marthei, dupa procesul mutilarii lui Marek, dupa moartea prietenei  ei Felicitas moarta de o boala de stomac, dupa moartea matusii Suzane, moarta si ea tot de o boala de stomac, dupa moartea micutei Johanna moarta tot de o boala de stomac. Iar Marek , singurul care prin moartea lui nu platise, decedase si el la randul sau in urma unei boli de stomac.  Coincidentele erau prea izbitoare si batranul magistrat  a cerut de urgenta o ancheta minutioasa.

In urma nenumaratelor cercetari si teste toxicologice s-a ajuns la concluzia ca a fost  utilizat taliul  un element descoperit in anul 1861 de catre Crooks si Lamy in deseurile ramase de la fabricarea acidului sulfuric, luind numele de la banda de culoare verde caracteristica spectrului sau. Efectele toxice ale taliului erau cunoscute ca si simptomele , care corespondeau intocmai cu cele ale victimelor Marthei.

Martha este gasita vinovata pentru toate acuzatiile de ucidere prin otravire a primului sot, Fritsch, a celui de-al doilea Marek, a prietenei sale Felicitas, a matusii Suzane si a ficei ei Johanna si este condamnata la moarte .

Ingmar Bergman

Ingmar Bergman

 

Ingmar Bergman, cel mai mare regizor Suedez de film, a devenit celebru in anii 1950. Filmele sale grave, adesea tulburatoare, au contribuit la ridicarea cinematografiei ca forma de arta la acelasi nivel ca romanul, dramaturgia, scluptura sau pictura.

S-a nascut in Uppsala, Suedia. Tatal era pastor si este educat intr-o atmosfera terna, si rece , a crestinismului luteran , care se reflecta in multe dintre filmele sale in care personajele sunt adesea ranite emotional si sunt cuprinse de indoieli religioase. In copilarie este incantat de teatru si a regizat si chiar a jucat in piese de teatru in timpul studentiei la Universitatea Stockholm, avand dupa absolvire o lunga cariera in teatru care a mers in paralel cu mult mai cunoscuta sa opera cinematografica.

In 1944 Bergman scrie scenariul pentru filmul de mare succes Frenzy,  iar in 1945 regizeaza propriul film Criza . Isi construieste o echipa de tehnicieni si actori cu care lucreaza ca in companiile teatrale si astfel in anul 1949 apare Dorinta diavolului, in 1953 Praf de paiete si Vara cu Monica.

In 1955, cu comedia romantica Noaptea saltimbancilor, Bergman, atrage atentia internationala.

In 1957 realizeaza filmul A saptea pecete,  inspirat de profetiile ciudate si salbatice din Apocalipsa,  iar atmosfera de de sfarsit a lumii este redata de locul de desfasurare al filmului- Suedia medievala, in timpul unei epidemii de ciuma.  Personajul principal este Antonius Block, un cavaler idealist care se intoarce acasa din cruciade. Pe tarmul marii se intalneste cu personificarea Mortii  cu care incepe o partida de sah, al carui rezultat va hotari destinul lui Block.

Intre timp Block isi continua calatoria spre casa  si impreuna cu Jons, scutierul sau cinic si incapatant, intalnesc o seama de personaje: un talhar, cativa sectanti  ai flagelantilor, o vrajitoare care va fi arsa si altii. Nici unul dintre acestia nu ofera vreo rezolvare pentru a face ordine in haosul din lume. Cavalerul nu descopera certitudini si nu gaseste consolare cu exceptia incapatanarii sale de a continua sa caute sensul lucrurilor. Block, Jons si alaiul lor ajung la capatul calatoriei- literalmente, deoarece partida de sah ia sfarsit si Moartea castiga.

In 1957 apare filmul Fragii salbatici,  in care personajul principal este Isac Borg, un profesor de medicina pensionar, care face o calatorie in orasul universitar Lund pentru a primi un titlu onorific.

Un cosmar il scoate din starea sa obisnuita de calm, si el descopera ca acea calatorie se transforma intr-una a autocunoasterii.  este atras spre locurile pe care le cunoaste inca din copilarie, care-i reinvie amintiri, provocandu-i visuri si acceptand esecurile din viata sa privata.

Izolarea emotionala si pierderea credintei religioase au fost si temele trilogiei sale Prin sticla intunecata  (1961), Lumina de Iarna (1963), si Tacerea (1963).

Dar operele lui Bergman continua cu Soapte si strigate (1973),  Fanny si Alexander (1983), in 1988 isi publica autobiografia in Lanterna magica, Imagini: viata mea in lumea filmului (1993) iar in 1992 apare un film inspirat din viata parintilor sai, Cele mai bune intentii.

La 30 iulie 2007 ,in Faro Suedia, Ingmar Bergman decedeaza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ron LaPlace

Ron LaPlace

Un verset daruit lui Drunvalo Melchizedek.

 

 

”   Daca cineva ti-ar spune,

In orasul fortificat al nemuririi

corpul nostru – se afla un lotus,

iar in acest lotus, un mic spatiu:

oare ce cuprinde el, incat

cineva ar dori sa-l cunoasca? “

 

Tu trebuie sa-i raspunzi:

”  La fel de imens precum este

acest spatiu din exterior,

este si micul spatiu din interiorul inimii tale.

Cerul si Pamantul se gasesc in el,

focul si aerul, soarele si luna,

fulgerul si constelatiile,

orice iti apartine aici jos,

si tot ce nu este al tau,

toate sunt adunate in acel mic spatiu

din interiorul inimii tale.”

Una din legendele aduse de conchistadorii spanioli in Europa, asupra pasarilor, animalelor, plantelor si fructelor Americii, vorbea si despre curara, o misterioasa otrava cu efect imediat. Cand primii conchistadori au ajuns in padurile ecuatoriale din zona superioara a Amazoanelor si au luat contact cu bastinasii  de culoare, au observat ca acestia foloseau sageti inmuiate intr-o pasta de culoare inchisa. Tintele lovite, oameni sau animale, se prabuseau  fulgerator,  ramaneau nemiscate, amutite, cu o privire speriata , apoi mureau. Curios era faptul ca fara a-i otravi pe cei ce se hraneau, carnea animalelor putea fi mancata. Numele otravii era denumita in limba indiana  -uira-ri-  ,si deriva din cuvintele “uira” care inseamna pasare si “eor” – a omori. Treptat misterul curioasei otrave a Amazoanelor se dezleaga, dar nu in totalitate, aflandu-se in mare parte si misterul prepararii “acestui purtator al mortii” - denumire data de Daniel Bovet, Laureat al premiului Nobel. S-au studiat plante din care se obtinea otrava, mecanismul prin care actioneaza asupra organismelor vii  si s-a aflat formula chimica a principalului sau component. Insa secretul obtinerii otravii nu este cunoscut in totalitate nici astazi. Pentru indieni, procesul obtinerii este legat de tainice ritualuri. Intr-una din cele aproape 800 de scrisori, rapoarte ale lui Pietro Martir d”Anguera cunoscut ca un scriitor prolific a acelei perioade, scrisori adresate unor persoane ilustre in care vorbeste despre contactul cu civilizatia nativa americana din Caraibe si America de Nord  si  care sunt intitulate “Zeci de ani”,  putem citi: “…… Nu toti au voie sa prepare amestecul, ci numai femeile batrane, initiate: ele sunt inchise cu toate cele trebuincioase si, doua zile si doua nopti la rand. fara sa doarma, il prepara”.  Acesta substanta era folosita de indieni si in tratamentul bolilor precum epilepsia, egectul binefacator fiind legat de imobilizarea muschilor striati. Acest lucru este important si in cazul interventiilor chirurgicale si in numeroase stari spasmice, relaxarea muschilor  fiind necesara in decursul unor operatii complicate. Astfel enigmaticul “venin” al bazinului Amazoanelor, blestemul iadului verde, trecand prin metamorfoza chimiei, a farmacologiei si clinicii, intr-un cuvant a geniului uman, a devenit un ajutor pretios al chirurgiei si al clinicii in general. Curara, care timp de trei secole si jumatate si-a pastrat cu sfintenie taina, s-a inrolat astazi in slujba medicinii moderne. Ea nu mai ucide ci contribuie la salvarea a sute de vieti omenesti.

INCEPE SA TRAIESTI. ALUNGA TEMERILE

Dale Carnegie ( pe numele sau adevarat Dale Carnegey) este unul dintre deschizatorii de drum in domeniul “artei” vorbirii in public si cel mai mare autor de literatura motivationala. Este autorul best-seller-ului Secretele succesului. Cum sa ne facem prieteni si sa devenim influienti, aducand in lumina unul dintre aspectele putin cunoscute la acea vreme ale psihologiei umane: rolul determinant al atitudinii individuale in conditii de stres. O alta lucrare a lui. “Lasa grijile, incepe sa traiesti”- este o colectie de artificii de bun simt si foarte la indemana prin care putem preveni stresul.

Eforturile lui Dale Carnegie de raspandire a unor metode prin care oamenii sa invete sa-si optimizeze relatiile cu semenii si cu lumea au fost preluate de fundatia Carnegie, iar volumul “Discursul de efect si relatiile interumane” cuprinde cursurile initiate si predate de el, cursuri care sunt frecventate si astazi.

Astfel sunt emise trei reguli fundamentale care trebuiesc respectate pentru a scapa de raul, efectele negative ce pot fi provocate de griji.

1. Intrebati-va: “Care este lucrul cel mai rau ce mi se poate intampla daca nu rezolv problema?”

2. Pregatiti-va mental sa acceptati situatia cea mai grava- la nevoie.

3. Incercati apoi cu calm sa imbunatatiti situatia- pornind de la cazul cel mai rau, pe care

l-ati acceptat deja.

Si trebuie luat in considerare pretul ce poate fi platit in ceea ce priveste sanatatea daca  ne lasam prada grijilor. “

Profesorul William James, parintele psihologiei aplicate spune studentilor sai _” Fiti dornici sa acceptati, fiindca…… acceptand ceea ce s-a petrecut, faceti primul pas spre invingerea consecintelor oricarei nenorociri.”

Un cunoscut popularizator “Intelept si plin de duh”- de filozofie chineza si modul de viata. Lin Yutang, in cartea sa ” Cat este de important sa traiestispunea ” Adevarata liniste, vine din ascceptarea a tot ce poate fi mai rau. Din punct de vedere psihologic, cred ca aceasta inseamna o eliberare de energie. 

Sa ne lasam patrunsi putin de spiritul batranului Omar si sa incercam sa intelegem urmatoarele randuri.

  Ah, sa facem cat mai multe din cele ca inca le-am putea irosi

         Inainte ca noi de asemenea sacoboram in Pamant

         Pamant in Pamant, si sub Pamant sa stai

         Fara Vin, fara Cantec, fara Bard si – fara Sfarsit.

ASTAZI ESTE O NOUA VIATA.

Fiecare zi este o noua viata pentru omul intelept, asa ca, sa incercam sa lasam deoparte grijile si sa incercam sa traim.

Pare un lucru simplu, dar pentru a reusi asta, cred ca e nevoie de multa putere, de lupta cu tine cu tot ceea ce inseamna trecutul tau si gandurile pentru viitor.

Astfel – OMUL- este o structura minunata, complexa, destinata unei calatorii lungi care trebuia sa invete sa-si controleze viata ca si pe o masinarie incat sa poata trai, asa cum spunea Sir Wiliams Osler- “tiin compartimente etanse de timp“, aceasta fiind cel mai bun mod de a asigura siguranta calatoriei numita -viata. Gandesti ca poti inchide cu usi de fier fiecare nivel al vietii, lasand in urma TRECUTUL-zilele moarte de ieri, izoland VIITORUL- zilele, nenascute inca, de maine. Este siguranta. siguranta zilei de astazi…. . Incarcatura zilei de maine, adaugata celei de ieri si dusa astazi il face pana si pe cel mai puternic sa se poticnesca.

Dar asta nu inseamna ca nu ar trebui sa facem nici un efort pentru ziua de maine, insa modalitatea cea mai buna de a ne pregati pentru ziua de maine este stradania, plina de inteligenta si de entuziasm, de a indeplini superb ziua de astazi.

Cu siguranta trebuie sa ne facem ganduri si pentru ziua de maine. Dar trebuie sa fie ganduri pozitive, gandite cu atentie, planificate. Insa toate trebuiesc lipsite de incarcatura emotionala nimita – GRIJA-  care in exces poate duce la epuizare atat fizica cat si psihica.

Putem exemplifica sfatul unui medic, dat unui pacient in urma unui consult fizic si psihic, consult in urma caruia concluzia era ca problema nu era de natura fizica ci de natura metala : vreau sa te gandesti la viata ta ca la o clepsidra, Stii ca sunt mii de granule de nisip in partea de sus a clepdrei: si toate trec incet si uniform prin gatul ingust de la mijloc. Nimic din ce am putea face, tu sau eu, nu determina trecerea a mai mult de o granula de nisip prin gatul ingust fara a strica clepsidra. Tu , eu si oricine altcineva suntem asemenea clepsidrei. Cand ne apucam de lucru dimineata, sunt sute de sarcini pe care trebuie sa le indeplinim in acea zi, dar daca nu le luam pe indelete, lasandu-le sa treaca incet uniform, asa cum trec granulele de nisip prin gatul clepsidrei, ne vom distruge structura fizica si mentala.”  

                  O filozofie de viata memorabila, –  o granula de nisip o data….. O sarcina o data….., gand care te poate ajuta , salva fizic si mental.

       ‘Traiti in compartimente etanse de timp”  -inseamna delimitarea celor doua eternitati: trecutul vast ce dainuie dintotdeuna  si viitorul. Incercand sa traim in vreuna din aceste eternitati riscam sa ne distrugem atat trupul cat si mintea. Asadar, ar trebui sa ne multumim sa traim singurul timp pe care-l avem cu adevarat: ASTAZI”

Dosarul ceasornicarului Pel

‘Doamna Marie Eugenie Pel, sotia lui Albert Pel, fiica lui Pierre-Alexandre Buffereau si Marie Cecile Bigot, a decedat la 24 Octombrie 1880, in varsta de 31 de ani, la domiciliul sau din avenue Kleber 11o, Paris.

Pare un anunt mortuar obisnuit, nimic nelasand sa se intrevada  coasa ce a secereat cursul vietii acestei tinere femei si care se datora inca o data acelei perfide otravi, acidul arsenios.

Totul putea ramane nerezolvat , daca parintii Mariei nu ar fi sesizat judecatorul de instructie asupra unor fapte care aruncau o noua lumina asupra circumstantelor in care decedase doamna Pel.

Sotii Pel,  angajasera in casa pentru cei doi copii o tanara in varsta  de doar 19 ani, Leontine. Si  la doar sase luni dupa moartea doamnei Pel, spre marea surpriza a rudelor si cunostintelor ,a avut loc casatoria domnului Pel cu Leontine.

Astfel sotii Buffereau inainteaza  tribunalului o acuzatie categorica: fiica lor Marie Eugenie fusese otravita.

In urma anchetei intreprinsa de judecatorul de instructie, apar dovezi zdrobitoare.  Declaratia doctorului Raoult, medicul care o ingrijise pe doamna Pel in intervalul 12-24 octombrie 188o suna in felul urmator: “Doamana Pel se plangea de vomismente si de scaune diareice, frecvente, insotite de dureri violente in stomac si intestin”. Dar cu toate medicamentele administrate, simtomele doamnei Pel persistau. Gura doamnei Pel devenind uscata si limba de un rosu aprins.

Aceste simtome sunt caracteristice intoxicatiei cu arsenicale subacute si pot provoca moartea intr-un interval ce variaza de la 6 la 10-12 zile, observatii facute si de doctorii Brouardel si Lhote, medici insarcinati cu expertiza cazului. Confirmand ca simtomele descrise nu pot interveni decat in urma intoxicarii cu arsenic si nimic nu poate veni in contradictie cu aceasta ipoteza.

La 4 ani de la deces si in urma acuzatiei facute de sotii Buffereau, se dispune exhumarea si analiza cadavrului.

Astfel pe data de 24 octombrie, medicul Brouredel, legist si toxicolg celebru din acea vreme, efectuiaza autopsia. Rezultatele sunt urmatoarele:

1. In coprul defunctei se constata o cantitate apreciabila de arsenic.

2. Se demonstreza ca aceasta cantitate de arsenic nu a fos introdusa in corp nici prin lichidul de imbalsamare nici prin pamantul care inconjura sicriul.

3. Arsenicul gasit , prin cantitatea sa, nu se gaseste in stare normala in organism.

In urma cercetarilor facute si ca o concluzie finala in urma relatarii doctorului Raoult in tabloul clinic al bolii, in constatarile autopsiei si in analiza chimica- ca nimic din toate astea – nu contravin ipotezei unei intoxicatii arsenicale- domnul Pel este declarat vinovat de moartea sotiei sale Marie Eugenie Pel si condamnat la moarte, fiind executat in curtea inchisorii din Saint-Cloud.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.